This book is an English translation of a Japanese novel written in the form of letters exchanged between a divorced couple after running into each other by chance after ten years. Through their letters we learn of the events leading up to their divorce and how their lives have unfolded since. Themes of karma and choice, failure and redemption run throughout this book. The storyline was interesting and I was eager to learn more of this couple's history as the letters progressed. The translation seemed a bit awkward, though, which kept me from fully connecting with the characters. I enjoyed this book, but I think it is probably more beautiful in its original Japanese.

Dragă Yasuaki, Nu m-aş fi aşteptat să te văd pe muntele Zaō, în telecabina care urca de la grădina cu dalii la heleşteul Dokko. Am rămas mută de uimire şi n-am mai fost în stare să scot un sunet în cele douăzeci de minute de urcuş.
Dacă stau şi mă gândesc bine, nu ţi-am mai scris de vreo doisprezece-treisprezece ani. Am crezut că n-o să ne mai întâlnim niciodată. Când te-am zărit însă, mi-am dat seama cât de mult te-ai schimbat şi ţi-am desluşit sclipirea din priviri. De aceea, după multe frământări, m-am hotărât să aştern pe hârtie rândurile de mai jos şi să pun scrisoarea la poştă. N-ai decât să râzi de mine, dar să ştii că nu m-am schimbat deloc.
În ziua aceea, mi-a venit ideea să iau expresul Tsubasa 3 din gara Ueno, ca să-i arăt fiului meu, Kiyotaka, în vârstă de opt ani, stelele de pe muntele Zaō.
Presupun că ţi-ai dat seama că băiatul este infirm. S-a născut paralizat de la brâu în jos, iar intelectual, este cam cu doi-trei ani în urmă faţă de copiii de vârsta lui. Însă, numai el ştie de ce, se dă în vânt după stele. În nopţile senine, iese în grădina noastră de pe strada Kōroen din Nishinomiya şi rămâne cu ochii la cer ore-n şir.
Cu o seară înainte de a ne întoarce în Kōroen, după vizita de două zile la tatăl meu, care locuieşte în cartierul Aoyama din Tokyo, privirea mi-a fost atrasă de o fotografie nocturnă făcută de pe vârful muntelui Zaō. Mi s-a tăiat pur şi simplu respiraţia la vederea cerului înstelat şi mi-a venit ideea să-i ofer fiului meu, pe care nu-l dusesem niciodată în excursii, şansa de a fi cât mai aproape de un peisaj atât de minunat.
Tata a împlinit şaptezeci de ani, dar e la fel de energic şi voios ca pe vremuri. Îşi vede mai departe de treabă la firmă, iar pentru supravegherea activităţii filialei din Tokyo îşi petrece cam jumătate din lună în acelaşi apartament luxos din Aoyama pe care-l ştii şi tu. A încărunţit mult faţă de acum zece ani şi s-a mai cocârjat, dar e într-o stare de spirit excelentă, împărţindu-şi timpul între Aoyama şi Kōroen.

I am sure that Miyamoto is a wondeful writer, bit personally I just couldn't relate to the character...still the descriptions are poetic and beautiful.

hmm I don't recall reading this. I think I meant to add Autumn Bridge by Takashi Matsuoka. I will have to pick it up and see if I did read it.