Am avut niste sentimente foarte contradictorii legate de cartea asta. Initial mi-a placut foarte mult inceputul (primul capitol), si apoi, timp de vreo 2-3 capitole m-am enervat, ca nu intelegeam de ce s-a trezit Rebreanu sa imi povesteasca despre zei, faraoni si alte asemenea. Cand am reusit sa ma prind de ce, lectura a devenit mai interesanta si placuta. 
Asadar e un roman atipic, mai ales raportat la restul operei lui Rebreanu, care, cu siguranta, merita citit.