– A, nu ne-am mai văzut de un secol! a exclamat el.

În respirația lui se simțea un miros ciudat de chimicale. Încercasem și eu o dată să trag pe nas cocaină (cu singurul rezultat că m-a făcut să vomit), dar ăsta era alt drog.

Și-a scos mănușa pentru a face gestul convențional al strângerii de mână pe care compatrioții mei îl consideră potrivit ori de câte ori intră sau ies de undeva, iar ușa, astfel eliberată, l-a lovit între omoplați.

– Plăcută întâlnire! a continuat el în engleza lui cam ciudata (fără a face paradă din asta, cum s-ar fi putut crede, ci folosind în vorbirea ei niște asocieri involuntare). Văd că te-ai pus la smoching. Te duci la bal?

Am cumpărat măslinele, răspunzându-i în același timp în rusește că, da, eu și soția mea ieșeam să luăm cina în oraș. Apoi, profitând de faptul că vânzătoarea se întorsese spre el pentru a-i lua comanda, am omis strângerea de mână în semn de rămas-bun.