Largely interesting (and creepy) for Cold War mindset in action.

Viktor Suvorov s book is somewhat of a mixed bag. Author just cannot decide whether to criticize former-soviet-union Special Forces or to compliment them.[return]In one chapter they are depicted as rather savage bunch ready to do anything to accomplish the mission, even to shoot their own if they hinder them in any way (remember Omega Squad from Canadian Bacon :) ) only to be depicted [in following chapters] as best of the best, dedicated professionals with high regard of honor and camaraderie (I mean camaraderie if one has to be on constant watch not to be shot by his own teammates what are we talking about here).[return][return]Book is full of these contrasts, but nevertheless it is a rare book on the subject and there lies its worth. So read it with open-mind and do not take everything for granted there are other great history books out there with additional information on these mysterious but highly regarded units.

I found this book to be completely fascinating! The author was originally recommended to me by a friend who had plenty of anecdotes involving him and I had to rush out and read some for myself! This book was at once horrifying and thought provoking. While presenting information about the Spetsnaz, Suvorov is able to present it in such a way that one becomes entranced by the topic and not just the words on the page. I'd heard of the Spetsnaz before, but I definitely didn't fully appreciate them until after reading this book. Well worth the read for anyone interested in learning about the force... just be ready to want to discuss the book as you read it!

სკაზე მოვხვდი /გავისეირნე ამის იმით და ეტყობა იქ იყო მაგათი ლეჟბიშე

Fiecare infanterist din armata sovietică poartă cu el o lopăţică. Atunci cînd i se ordonă să se oprească, se întinde pe jos şi începe să sape o groapă în pămîntul de sub el. În trei minute poate fi săpat un mic locaş adînc de 15 centimetri, în care poate sta întins: n-au decît să şuiere gloanţele pe deasupra capului său… Cu pămîntul pe care l-a scos formează în faţă şi într-o parte o mică movilă care îl protejează la rîndul ei. Dacă un tanc trece peste un astfel de locaş, soldatul are 50% şanse să scape nevătămat. În orice moment, soldatul poate primi ordin să înainteze din nou şi, urlînd din răsputeri, va porni la asalt ca o furtună. Dacă nu i se ordonă să înainteze, sapă în continuare, tot mai adînc. La început, din locaş poate să tragă din poziţia culcat. Mai tîrziu are loc să tragă stînd în genunchi, iar apoi, după ce ajunge la o adîncime de un metru şi zece centimetri, poate trage stînd în picioare în locaşul săpat de el. Pămîntul pe care l-a scos din groapă îl protejează de gloanţe şi de schije. În acest parapet face o deschizătură în care îşi potriveşte ţeava armei. Dacă nu primeşte alte ordine, mai lucrează la locaş, îl camuflează. Începe să sape un şanţ care să ajungă la camarazii săi din stînga. Întotdeauna se sapă de la dreapta la stînga şi în cîteva ore unitatea are o tranşee care leagă unul de altul toate locaşurile săpate de infanterişti. Tranşeele unităţii sînt legate de cele ale altor unităţi. Se construiesc adăposturi şi se mai sapă nişte tranşee de comunicare mai în spate. Tranşeele sînt adîncite, acoperite, camuflate şi întărite. Apoi, pe neaşteptate, se dă din nou ordin de înaintare. Soldatul iese din locaş, strigînd cît îl ţine gura.